duminică, 29 iunie 2008

Este moral?

Ca femeie si viitoare mama la un moment dat in aceasta viata, simt nevoia sa vorbesc despre supramediatizatul caz al fetitei de 11 ani care a ramas insarcinata in urma unui viol. Cazul este teribil si imposibil de imaginat. Atat fetita cat si familia ei au fost vanati de medici, presa, deontologi, psihologi, biserica.
Intreg sistemul sanitar a dovedit (in cazul in care mai aveam vreo indoiala) ca e de toata jena, ca medicii isi bat joc de pacientii lor, ca nu exista bani pentru aparatura, ca birocratia poate ucide un om si ca ministrul sanatatii este doar un functionar las (contabil de meserie, pentru cunoscatori) care stie doar s-o puna de-o comisie de ancheta.

Desi fetita are doar 11 ani, „macelarii” au spus ca este perfect sanatoasa si ca poate face fata unei nasteri, din punct de vedere fizic. Dar daca fetita dumitale de 11 ani, domnule doctor, ar fi fost violata de unchiul sau, atunci ar fi fost la fel de sanatoasa si capabila sa nasca? Cu totii au uitat ca este vorba despre un copil care nici macar nu intelege ce se petrece in jurul lui si peste noapte (de fapt peste 17 saptmani) a ajuns in atentia presei nesatula, devoratoare de senzational. Media a contribuit cu succes la excluderea totala a aspectului emotional, uman si a transformat o oroare intr-o stire senzationala aducatoare de raiting. Nu au existat limite: identitatea fetei a fost dezvaluita, fotografia ei a aparut in „Excrementul zilei” (cu ochii blurati), filmari in spital cu cadre pe burtica, interviuri cu membrii familiei si chiar cu victima minora, talkshow-uri care au durat ore in sir si jurnalisti care se intrebau daca este moral un avort. Acum s-au gasit sa se intrebe ce e moral si ce nu! Dar oare e moral sa fii lingau de politician cand in 89 au murit oameni ca sa te exprimi liber acum? E moral sa-ti bati joc de oameni, sa nu tii cont de nicio lege scrisa sau nescrisa pentru rating si profit? E moral sa dai imagini cu morti intinsi pe sosea (vezi Mihailesti, cutremurul din China, accidente rutiere)?E moral sa intri cu bocancii in viata intima a unui om? Intrebarile ar putea continua la nesfarsit.
In final comisia lu’ peste prajit a hotarat ca poate face avort. Dar, vai, este oare moral? Acum nu se mai intreaba nimeni; daca a decis comisia, atunci bine. De ce au umilit un copil saptamani intregi, nu mai stie nimeni, nu mai este nimic senzational, acum putem dormi linistiti.
Si totusi nu pot sa nu ma intreb ce se va intampla de acum incolo? De cate copile, violuri si copii proveniti din incest este nevoie ca institutiile statului platite pentru a ne servi sa schimbe legislatia, sa pedepseasca aspru infractorii, sa ne ofere siguranta si sa nu ne mai macelareasca mediatic?

joi, 12 iunie 2008

Je t'aime

Arta seducției fără cuvinte


Oamenii sunt sclavii plăcerilor fizice şi intelectuale, iar acţiunile pe care le desfăşoară se canalizează exact pe îndeplinirea acestor plăceri. Fie că e vorba de nevoi fiziologice (mâncare, somn, sex) sau de nevoi intelectuale (lectură, memorare, învăţare) scopul final este acela de a obţine un rezultat care să provoace bucurie, plăcere. Putem spune că omul este o fiinţă egoistă şi materialista care face ceva numai dacă obţine un beneficiu, însă lucrurile se schimbă la nivelul relaţiilor interpersonale. Plăcerile sunt motivate de sentimente şi trăiri, iar interacţiunea în sine îl face pe om să-şi dorească să ofere, nu numai să primească.
Prin comunicare oamenii află ce-şi doresc unul de la celălalt şi învăţa să se cunoască şi să renunţe la propriile plăceri. Comunicarea este modul în care transmitem informaţiile despre noi, ideile care ne caracterizează şi emoţiile pe care le trăim. Când interacţionăm, dorim să ne creăm o imagine favorabilă în faţă interlocutorului folosind diferite tehnici de comunicare (manipulare, persuasiune), însă de multe ori transmitem involuntar informaţii despre noi prin comunicarea non-verbală. Mark L. Knapp consideră că transmitem semnale nonverbale pentru a comunica cine suntem, pentru a arăta ce tip de relaţii am stabilit cu ceilalţi, ce sentimente avem faţă de aceştia, pentru a-i influenţa şi pentru a înţelege mai bine ce vor ei să comunice. Felul în care privim, atingem interlocutorul, sau poziţia pe care o adoptăm trădează dorinţele noastre şi oferă informaţii despre relaţiile pe care dorim să le stabilim. Arta seducției fără cuvinte are la bază, pe lângă cele cinci simţuri, flerul, intuiţia sau capacitatea de a percepe lucrurile prin cel de-al şaselea simţ. Primul şi cel mai important secret pentru înţelegerea corectă a oricărui gest erotic este sinceritatea, cât mai frapantă, faţă de ţine însăţi.


Erotismul îmbină în acelaşi timp elementele de dorinţă carnală, de comuniune emoţională şi spirituală (dragoste) şi de joc. Ultimul punct arată că erotismul este şi o problemă de regizare. A flirta înseamnă în mare parte a te juca, cu o mişcare să te apropii, cu alta să te sustragi, apoi să rezişti şi, în cele din urmă, să cedezi.
Corpul uman vorbeşte şi în mod constant ne evaluăm unii pe alţii în funcţie de mesajele pe care le transmitem în viaţă cotidiană. Din curiozitate analizăm zilnic numeroase persoane chiar şi pe stradă, căutând conştient sau inconştient persoane atrăgătoare, interesante care se potrivesc modelului de partener ideal. Martin Lloyd-Elliott consideră că interesul faţă de cei din jur este influenţat de numeroşi factori, printre care sănătatea fizică şi cea mentală. Sexul reprezintă o motivaţie importantă în vieţile noastre şi încercam să transmitem semnale corecte pentru că cei din jur să înţeleagă ce ne dorim. Succesele obţinute în relaţiile sexuale cu membrii sexului opus depind în mod nemijlocit de priceperea transmiterii semnalelor de atracţie fizică şi de recunoaştere a celor retrimise lor. Subconştientul are un rol important în descifrarea semnalelor, el influenţează şi controlează reacţiile sexuale: dorinţă, repulsia, excitaţia, lipsă de interes.
Deducţiile cu caracter sexual se bazează pe caracteristici sexuale primare şi secundare.Caracteristicile sexuale primare ale bărbaţilor şi femeilor sunt cele legate de organele genitale, iar caracteristicile secundare sunt cele care nu au rol de procreere şi permit bărbaţilor şi femeilor să îşi evalueze gradul de compatibilitate că partener. În acesta categorie se încadrează aspectul fizic (corpul mare şi musculos în cazul bărbaţilor, vocea profundă, părul facial, părul de pe piept; iar în cazul femeilor, sânii, o centură pelviană mai mare şi un depozit de grăsime mai mare pe coapse şi fund). La primă vedere, în lipsă unor alte informaţii, bărbaţii observă sânii mari şi îi consideră atrăgători, la fel şi în cazul siluetei de tip clepsidră şi a formelor bine conturate. Atributele fizice considerate atrăgătoare sunt diferite de la o cultură la alta. De asemenea perioada istorică a influenţat criteriile frumuseţii.
O cercetare ştiinţifică a lui David Buss a încercat să determine ceea ce caută bărbaţii şi femeile la partenerii lor. S-a demonstrat că bărbaţii preferă femeile tinere cu forme bine conturate şi piele fină. Femeile aşteaptă de la partenerul lor siguranţă materială. David Buss consideră că aceste cerințe au o logică evolutivă: bărbații vor o femeie care să le ofere copii sănătoşi şi care să fie capabilă să-i crească, iar femeile la rândul lor vor siguranţă materială pentru a le oferi copiilor protecţie. Un alt aspect analizat de Buss este acela al dorinţelor versatile ale femeii. Dacă o femeie găseşte partenerul potrivit care-i oferă siguranţă materială de care vorbeam, în scurt timp va căuta un alt partener, total diferit de primul. Pe de altă parte, bărbaţii sunt atraşi de femeile care au atributele fizice pe care ei le caută. Însă simplă atracţie nu va dură foarte mult dacă femeia nu-şi arată disponibilitatea şi interesul. Un exemplu elocvent al epocii moderne este Marilyn Monroe, o femeie foarte atrăgătoare care ştia să-şi pună în valoare corpul şi frumuseţea. Gingăşia şi disponibilitatea ei o făceau atât de dezirabilă pentru majoritatea bărbaţilor. Bărbatul mai degrabă va căuta o femeie mai puţin atrăgătoare, dar disponibilă, decât o frumuseţe de gheaţă. Frământările privind aspectul fizic există dintotdeauna în relaţiile interpersonale. Ce-şi doresc femeile?Ce-şi doresc bărbaţii? Lucrurile sunt subiective şi relative, este greu să stabilim o regulă de bază. Sunt totuşi câteva aspecte de care trebuie să ţinem cont, aşa cum Martin Lloyd-Elliott ne sugerează: este important pentru un bărbat să fie îngrijit (igiena personală, respiraţie), să fie galant şi să asculte şi opinia potenţialei partenere. De asemenea este vital că un bărbat să aibă simţul măsurii în ceea ce priveşte consumul de alcool şi privitul în decolteu. Femeile sunt atrase şi de abilităţile bărbaţilor. „Femeile vor bărbaţi sufletisti, pasionali, energici, şi cu o strălucire aparte în ochi care promite o viaţă intensă, trepidantă. Atunci când bărbaţii şi-au descoperit misiunea, ei dau dovadă de curaj, convingere şi competenţă şi se simţ foarte vii, toate aceste aspecte influenţând capacitatea lor sexuală. Ei se simţ sexy, şi dacă se simt sexy, vor fi sexy”, a concluzionat Elliott. Ne arătăm disponibilitatea sexuală în mai multe moduri, prin intermediul hainelor pe care le purtăm, modul în care o facem şi atitudinea pe care o adoptăm, expresia faciala, mesajele verbale pe care le transmitem. Femeile se îmbrăca elegant, îşi aranjează părul, se parfumează, se machiază, în timp ce bărbaţii acordă o atenţie deosebită tunsorii la modă, hainelor de firmă, maşinilor puternice, caselor în zonă centrală. Astăzi potenţa sexuală se uneşte în semnificaţii cu potenţa financiară, şi bărbaţii, în principal, doresc să arate acest lucru ostentativ.
Cum trecem la acţiune? Limbajul non-verbal are un rol important în iniţierea unei interacţiuni. Ideea că bărbaţii sunt cei care trec la acţiune este un mit şi mai degrabă o prejudecată. De cele mai multe ori femeile sunt cele care trimit primele semnale, care solicita subtil bărbatul de care este interesată. Un studiu publicat în 2003 sugerează că o femeie trimite unui bărbat numeroase semnale ale flirtului destinate să-l încurajeze să-şi scoată la iveală adevărată lui natură astfel încât ea să obţină mai multe informaţii în vederea alegerii partenerului.5 Statisticile diferă dar majoritatea specialiştilor spun că ne ia între 90 de secunde şi 4 minute pentru a decide dacă ne pasionează cineva-şi oricât ne-ar plăcea să credem că totul porneşte de la această primă impresie, nu este chiar aşa.6 Peste 50% din mesajul pe care îl percepem de la cineva este din limbajul corpului, 38% din tonul, rapiditatea şi inflexiunile vocale şi doar 7% este format din cuvintele pe care le spune. Darwin spunea: „Curtarea este aproape întotdeauna o alegere a femeii”.
Georg Simmel (1911/1998, 95) spunea: „Cochetăriei îi este caracteristică privirea cu coada ochiului, cu capul pe jumătate întors. În această privire se află un refuz al sinelui, un refuz de care totuşi, este legată o fugitivă dăruire a sinelui, către care ţi se atrage atenţia- este drept, pentru o clipă -, deşi în acelaşi timp, simbolic, prin cealaltă direcţie a capului şi a corpului este subînţeles refuzul. Această privire nu poate dura fiziologic mai mult de câteva secunde, în aşa fel încât acordarea să presupune inevitabil şi întoarcerea sa în altă direcţie. Ea, privirea, are farmecul intimităţii, al tainei, care nu poate dura prea mult, şi din această cauză da şi nu se amestecă aici inseparabil.”

duminică, 1 iunie 2008

She's like the wind

Sa mergem la vot! Sau mai bine nu

Astazi este zi importanta pentru Romania! Aspirantii la ciolan si-au pregatit costumele de duminica si au iesit cu mic cu mare sa se voteze pe ei insisi. Poate asa se explica interesul nemarginit al romanasilor pentru ziua alegerilor si prezenta izbitoare la urne. Unde mai pui ca Tăricel s-a gandit el sa fie un bun cetatean si sa scoata de la naftalina cartea de alegator, in conditiile in care aceasta nu e valabila. Sa fie oare o gluma proasta la adresa Trubadurului? Eh, ce mai conteaza un vot in plus sau un vot in minus, important e sa iasa unul dintre adversari sa-i dam picioare in gura cand vom fi in opozitie.
Ce mi-a atras atentia in aceasta campanie a fost absenta lui Boc Poc de la posturile tonomat. N-am vazut niciun clip electoral, desi este candidat pentru primaria Cluj. Nu ca mi-e dor sa-i ascult elogioasele discursuri (ca sa nu le zic pupincuriste, ca nu-i frumos!), doar ca absenta lui imi da de gandit. Dar totusi sa nu fim tristi, treaba bocului si-a facut-o perfect realitatea tv!
In rest: mici, bere, telefoane mobile, sepci, brichete, pliante, ziare, promisiuni, bani, pungi cu alimente, bataie de joc, concerte, Guta, ziua portilor deschise, șezători televizate, proiecte, autostrazi suspendate, 4132573 de statii de metrou, trai mai bun, scoli, spitale, lingăi in presa, dezinteres, bannere, afise, bataie, demisii din partid. Si acum, dragi cetateni, sa mergem la vot!

„Nu mă deranjează să trăiesc într-o lume a bărbaților, atâta timp cât pot fi femeie în ea”


Marilyn Monroe




Unii au supranumit-o "devoratoarea de bărbaţi". Alţii au găsit-o mai degrabă vulnerabilă. Indiferent de epocă şi de oameni, ea a rămas, însă, aceeaşi: Marilyn Monroe, femeia fatală. "Un sex-simbol devine un lucru. Eu urăsc ideea de a mă transforma într-un obiect. Dar, dacă totuşi sunt sortită a deveni un simbol, atunci, dintre toate lucrurile pe care aş putea să le reprezint, prefer sexul. Este ceva cât se poate de natural şi de firesc". Nascuta Norma Jean Baker, fiica unei mame bolnave mintal şi a unui tată pe care nu l-a cunoscut niciodată, Marilyn a trecut prin mai multe orfelinate, dorindu-şi o iubire pe care nimeni nu i-o dădea. Lui Marilyn îi plăcea să fie în central atenţiei, îi plăcea scena, muzica, filmul. Era conştientă de felul în care arăta şi a folosit imaginea de bombă sexy atât în viaţa particulară cât şi în cea publică. S-a căsătorit de la o vârstă fragedă (16 ani) pentru a scăpa de orfelinat, însă fericirea nu a durat mult.

Marilyn Monroe reprezintă un sex simbol, o zeiţă a frumuseţii o pisicuţă sexy a tuturor timpurilor. Dar ce o face atât de dezirabilă? Limbajul trupului sau a avut un rol important în crearea acestei imagini. Actriţa a ştiut să-şi pună în valoare corpul. Legănarea şoldurilor reprezintă o marca înregistrată Marilyn Monroe, la fel şi mişcarea umerilor şi zâmbetul. Prin gesturile şi mişcările sale Marilyn promitea bărbaţilor sex fără constrângeri şi îi făcea pe aceştia sclavii săi. Clark Gable declara despre Marilyn că „era pe jumătate copil, dar nu jumătatea vizibilă”. Marilyn era o actriţă desăvârşită şi punea în scenă accidente vestimentare. „În Şapte ani de căsnicie, rochia ei albă de mătase a fost ridicată de curentul venit printr-un grilaj de metrou, lăsând la vederea lenjeria intimă. Avea grijă ca din când în când să i se rupă o bretea şi să aibă nevoie de un ac de siguranţă , doar pentru a pune paie pe foc. Sau, pur şi simplu, renunţa de tot la lenjerie, oferind bărbaţilor senzaţii neaşteptate”. Talentul său de a excita a fost și încă este atât de puternic , încât elimină orice gând raţional din mintea unui bărbat. Ceea ce o făcea irezistibilă erau contradicţiile care o caracterizau: era neajutorată şi în acelaşi timp agresivă sexual, copilăroasă şi mămoasă, prostuţă dar perfect conştientă de efectul pe care îl producea. Unul dintre fotografii ei a mărturisit că „avea talentul de a face oamenii să o compătimească”. Această vulnerabilitatea trezea în orice bărbat dorinţa de a o proteja.

Marilyn se îmbrăca în alb, oferind imaginea unui înger sexy, strălucitor. În contradicţie cu această imagine de înger erau pivirea seducătoare şi buzele roşii, cărnoase. Marilyn avea un stil aparte de a privi peste umărul ridicat, inocentă şi în acelaşi timp obraznică. Primul soţ a descris-o ca pe o nimfomană, cu un apetit periculos pentru sexul în maşină. Marilyn a negat aceste aformatii însă nu putem evita faptul că actriţa sugera promisiune sexuală doar prin imaginea ei.

Ea a reprezentat, fără nici o îndoială, visul oricărui bărbat, de la omul de pe stradă până la preşedintele celei mai mari puteri. Însă ca femeie, s-a considerat dintotdeauna"ratată". "Bărbaţii aşteaptă atât de multe lucruri de la mine din cauza imaginii de sex-simbol pe care şi-au format-o, încât nu mă ridic niciodată la standardele lor. Iar eu, pur şi simplu, nu pot trece peste bariera asta", declara la un moment dat Marilyn. Cel mai mult şi-a dorit să fie luată în serios. Marele ei regret a fost că, pentru majoritatea oamenilor, nu era mai mult decât un chip blond cu forme apetisante. Marilyn a dus o luptă colosală pentru a face cunoscută şi cealaltă parte a să, talentul şi fragilitatea. A mers chiar până la a abandonă imaginea de femeie fatală în filme. A dorit să fie actriţă, nu un simplu ingredient erotic, vândut publicului că afrodisiac. A vrut roluri mai "grele", mai solicitante, şi a schimbat aerul pulsând de pasiune al Californiei cu seriozitatea de pe platourile de filmare new-yorkeze.
În ciuda aparenţelor de sex simbol Marilyn Monroe nu a descoperit niciodată iubirea deplină. Ea a căutat un ideal şi prin toate mijloacele a încercat să umple golul emoţional. Feminitatea şi farmecul ei continuă şi astăzi să uimească şi să atragă. Mitul Monroe a inspirat, de-a lungul deceniilor, generaţii întregi de actori şi cântăreţi. Pentru ca nimeni nu a reuşit să îmbine, într-un mod atât de natural, senzualitatea şi, totodată, nesiguranţa minunii blonde. Marilyn a rămas, peste vreme, femeia care, doar cu o privire,impresiona o lume întreagă.



Ellen T. White, „Femei celebre”, Ed. Litera international, Bucuresti, 2007