Din nou despre mess

Toti ajungem sa fim penibili la un moment dat. Important e sa ne dam seama si sa nu se mai repete sau macar sa avem un prieten care sa ne spuna adevarul oricat de penibil ar fi.

Am diferite persoane in lista de mess (ca asa e kinky sa spui;) care simt nevoia sa impartaseasca tuturor activitatile pe care ei le intreprind in diferite momente ale zilei. Sa luam spre exemplu ora pranzului:

• "mananc.DNFD!!!!!!! doar nu vreti sa ma inec"

Analiza textului: Draga scriitorule, we don't give a fuck about your eating process! Ce-ar fi sa ingurgitezi linistit fara sa ne injuri si fara sa ne faci responsabili de o posibila inecare. Ma gandesc ca in scurt timp vom vedea statusuri gen:

• "mananc cartofi prajiti in ulei de la bunica cu ketchup tomi din rosii din gradina pe care am udat-o chiar eu aseara. DNFD!"

Un alt exemplu de status care ma pune pe ganduri este statusul disperat: "busy!!!!!DNFD!!!!!!si daca vreti sa stiti ce fac: CITESC!!!!!!!" Nu reusesc sa gasesc o logica. Daca esti atat de ocupat si nu vrei sa fii deranjat, de ce "urli" la noi si ne stresezi cu prezenta ta?Funny people...

Cel mai mult imi plac statusurile poetice, scoase din putul gandirii altora desigur: "Un diamant stirb este mai valoros decat o caramida perfecta..." Si eu cred ca e mai bine sa fii sanatos si bogat decat bolnav si sarac.

Si daca tot am vorbit despre penibil, ma intreb cat de penibil sa fii sa stai sa citesti si apoi sa analizezi statusurile altora? Dar asta e o alta poveste:D

Spuf?Poti sa-mi dai un pufulete?

De ceva vreme au aparut niste reclame super retardate, care nu au nicio legatura cu produsul (pufuleti) pe care ar trebui sa-l promoveze. Ceea ce e foarte interesant e faptul ca gradul de retardare e atat de mare incat devine amuzant. Imaginatia creatorului acestor spoturi nu are limite si trebuie sa recunoastem ca este si foarte original. Daca stau bine sa ma gandesc nu am mai vazut reclama la pufuleti (si daca au mai fost reclame la pufuleti, nu-mi amintesc). Deci scopul a fost indeplinit: cu cat e mai neobisnuit, cu atat consumatorii vor tine minte produsul si reclama (cresterea notorietatii brandului). Totusi, acest gen de concept atrage un numar limitat de consumatori.
Eu, cand mananc pufuleti (foarte rar, ce-i drept), ma gandesc la copilarie, am o stare de bucurie pe care nu pot sa mi-o explic. Mi-e greu sa asociez pufuletii cu un cap de caine sau cu un cap de om taiat. Reclama asta imi distruge practic toata imaginea pe care mi-o construisem deja in subconstient. Dar poate nu toata lumea e la fel de melancolica atunci cand vine vorba de pufuleti. Dar chiar si asa imi vine in cap intrebarea:"copilul tau va cere pufuleti dupa ce vede reclama?". Publicul tinta al produsului este format din studenti si tineri; asa se explica umorul sadic, dus la extrem. Tinerii sunt receptivi la acest gen de mesaj? Pana acum nu am fost tentata sa cumpar pufuleti Gusto, reclama este total retardata DAR firma producatoare mi-a ramas in minte.
O alta chestie pe care n-o inteleg este legatura dintre produs si mesaj (Hraneste-ti optimismul!). Am auzit explicatii de gen:"pufuletii sunt un produs generic, ieftin, potrivit pentru perioada de criza pe care o traversam". So, esti sarac, mananci pufuleti Gusto si deja te simti mai bogat...sufleteste. Isn't that retarded? Sunt de acord cu ideea ca pufuletii sunt banali (malai, apa si sare) si ca o reclama la un astfel de produs trebuie sa atraga atentia asupra brandului. Putem face o comparatie intre aceste doua reclame si reclamele la ROMtricolor. In ambele cazuri avem produse cu notorietate in constiinta publica. Mesajul transmis de ROMtricolor este bazat pe ideea intoarcerii in trecut, nostalgie, notorietate dobandita in perioada comunista, in timp ce Gusto transmite un mesaj inovativ, original, bazat pe ideea de criza in prezent. Nu sunt expert sa analizez efectele comerciale ale acestor doua abordari, pot doar sa va spun ca mananc des ROM cel mare.

Day dreaming

Flori galbene, parfum, hamac, iarba, roua, carte, soare, cafea, fluturi, caise, somn, nori, picaturi, curcubeu, aripi, inghetata, apus, mare, mangaiere, zambet, joaca, adiere, liniste, sarut, castel de nisip, muzica, perne moi, vis, placere, imbratisare, dans, privire, gheata, limonada, stele, fericire, birou, telefon, scrisori, stiri, zgomot, agitatie, caldura, apa minerala, neliniste, griji, zbor, Arc de Triomphe, Sena, Moulin Rouge, Tour Eiffel, vin, muzica, plimbare, fotografii, Versailles, gradina, culoare, matase, ritm, traditie, camila, moschee, Marrakech, cercei, desert, ruine, condimente, ceai, stres, intrebari, probleme, birou, telefon, scrisori, stiri, zgomot, agitatie, caldura, apa minerala, neliniste, griji...

Biutiful cantecel

Urmatorul post la vara?

Ma intreba cineva cand o sa mai scriu ceva pe blogul meu minunat si prafuit. Chiar si singurul meu cititor fidel s-a plictisit de posturile de anul trecut si s-a revoltat. A zis ca ma paraseste (dupa ce ma violeaza) daca nu-mi revin:-s I got really scared!OMG OMG! Iata ca ma supun cerintelor publicului meu :-j

Ar fi bine daca as avea idee despre ce ar trebui sa scriu...

Am terminat facultatea si am ramas cu un gust amar. Nu ma incearca niciun sentiment de mandrie sau apreciere fata de facultate. Sunt doar usurata ca am scapat cu bine dintr-o bataie de joc. Timp de 3 ani m-am luptat cu nesimtirea, ignoranta, incompetenta. Cam asa pot caracteriza sistemul de invatamant la stat btw. Nu consider ca facultatile particulare sunt mai bune, dar sunt convinsa ca iarna e cald in salile de curs si au macar un televizor si calculatoare.

Nu voi uita niciodata cum e sa stai la seminar cu geaca pe tine si caciula in cap si sa simti cum iti ingheata picioarele. Si nu voi uita niciodata cum e sa muncesti ca sa reusesti sa platesti taxa aia nenorocita (o taxa mult prea mare pt nesimtire) si sa fii mereu pe drumuri ca sa ajungi si la facultate si sa ajungi seara acasa, sa mananci pe fuga ca sa ai timp de proiectele cu deadline.

Nu voi uita cum e sa fii umilit de secretarele flegmatice ale facultatii, care iti fac mereu o favoare. Am asteptat un an de zile sa primesc un carnet de student si carnetul de calatorii CFR. Am fost insultata de un asa zis profesor specialist in televiziune doar pt ca am indraznit sa-i spun sa nu mai tipe la mine. In anul 1 secretarele mi-au pierdut adeverinta de practica si era sa raman cu restanta. M-am descurcat dar au fost si altii in aceeasi situatie care nu au fost la fel de norocosi.

Am asteptat saptamani, chiar si luni de zile ca sa aflu nota unui examen de 2 lei. Profesoara care nu face acord intre subiect si predicat a scris (plagiat/reformulat, mai exact) cateva carti despre un domeniu pe care nu-l cunoaste. Am invatat intr-o biblioteca minuscula, cu scaune de-o seama cu bunica si calculatoare de cand se tragea cu arcu'.


La festivitatea de absolvire decanul ne-a umilit de fata cu parintii si prietenii nostri. Ni s-a reprosat ca nu am fost la cursuri si ca am muncit inca din anul 1, ca am ratat cei mai frumosi ani. Si ca norocul nostru e ca are facultatea renume pe piata, ca altfel suntem niste ratati incompetenti care n-au invatat nimic. I-as spune domnului decan ca e un nesimtit tupeist, dar n-ar fi frumos din partea mea. Facultatea lui ar valora fix un rahat daca absolventii nu ar face lucruri remarcabile in domeniul pe care l-au ales. Datorita noua, domnule, aveti renume si sunteti apreciat. Munca noastra si lupta noastra cu sistemul infect va recomanda.

Daca ar fi sa dau timpul inapoi, as alege in mod paradoxal aceeasi facultate. Am avut ceva de spus, am invatat ce mi-a placut, am muncit, am luptat cu nesimtirea si imi place sa cred ca am avut o contributie pozitiva, ca am schimbat ceva. As face-o din nou, poate si mai hotarata. Toate acestea sunt doar franturi, flash-back-uri dintr-o intreaga experienta. Voi reveni...

Ce bine e sa ai blog!

Ce bine e sa ai blog! Si sa nu postezi nimic luni intregi. Te simti parca mai implinit, viata ti-a oferit o sansa. Insa acum chiar am ceva de spus, evident!

Ziceam ca e foarte bine sa dispui de blog pentru ca atunci cand iti apare in cale un personaj negativ, il poti toca la maxim, chiar fara sa stie si sa mai rada si altii de el. Bun! Sa va istorisesc cele intamplate:

Se facea ca un biet student incerca sa-si rezolve umilele probleme la secretariatul facultatii. Printre animalutele consacrate ale secretariatului s-a infiltrat si Bursucul Isteric care incerca el sa puna ordine printre dobitoace. Bietul student a avut tupeul si nesimtirea sa-si ceara niste drepturi, fapt pt care Bursucul s-a enervat nevoie mare si a inceput sa tipe. Studentul a incercat frumos sa-i explice ca nu e cazul sa tipe pt ca sta foarte bine cu auzul. Bursucul isteric s-a simtit incoltit si ca orice animal inteligent a inceput sa tipe si mai tare si sa-l faca pe student nesimtit si prost crescut.

Morala (pentru orice student care are o treaba de rezolvat la secretariatul facultatii)

1. Sa porneasca intotdeauna de la ideea ca va fi umilit indiferent de situatie

2. Sa fie constient de faptul ca secretarele iti fac favoruri si nu treaba pentru care sunt angajate si platite, asa cum credeai in naivitatea ta

3. Ar trebui sa faci niste plecaciuni in fata usii si a tuturor celor care trec pe-acolo

4. Cand te intalnesti cu Bursucul sa il rogi sa te injure si sa te scuipe cu patima. N-ai voie sa fii respectat si nici sa ceri asta!

Fireworks