Fiecare dintre noi are macar un prieten de suflet, in prezenta caruia ne putem permite sa fim chiar idioti si asta fara riscul de a fi judecati. Discutiile cu aceasta persoana sunt - nici nu pot sa le caracterizez intr-un singur cuvant – calde, siropoase, placute, energizante. Nimic nu poate inlocui sentimentul pe care il ai la o barfa mica sau la o discutie „solemna” in care prietenul tau iti cere sfatul. E placut sa razi la aceleasi glume tampite, sa asculti muzica uncool (pentru altii) fara sa-ti pese si sa anticipezi intrebarile/raspunsurile. Bineinteles ca exista si momente mai putin placute. In zilele in care esti nervos ca cerul e albastru, iarba verde si te intrebi de ce existi, prietenul vine cu intrebari de genul : „ce faci ?de ce esti suparat ?ce-ai patit ?ce s-a intamplat ?pot sa te ajut cu ceva ?” Nu-i asa ca-ti vine sa-ti descarci toti nervii pe el ? Cum adica a indraznit sa te intrebe astfel de lucruri ?Urat din partea lui ! Si el saracu nu se supara, te asculta, te imbratiseaza si-ti zambeste. Apoi mai sunt de amintit discutiile la telefon: „Buuuuna!ce faci?ai mancat ceva azi?ai grija de tine, nu te mai stresa cu toti prostii!voiam doar sa vad ce mai faci!hai,pa!”. Un prieten nu-ti spune niciodata „n-am timp sa vorbesc cu tine” si nu uita sa sune in vacante, chiar daca e plecat. Un prieten e cel care-ti spune in fata ce crede despre tine, te intelege asa cum esti si recunoaste atunci cand greseste.
miercuri, 7 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
>:D<
Trimiteți un comentariu