Oamenii sunt sclavii plăcerilor fizice şi intelectuale, iar acţiunile pe care le desfăşoară se canalizează exact pe îndeplinirea acestor plăceri. Fie că e vorba de nevoi fiziologice (mâncare, somn, sex) sau de nevoi intelectuale (lectură, memorare, învăţare) scopul final este acela de a obţine un rezultat care să provoace bucurie, plăcere. Putem spune că omul este o fiinţă egoistă şi materialista care face ceva numai dacă obţine un beneficiu, însă lucrurile se schimbă la nivelul relaţiilor interpersonale. Plăcerile sunt motivate de sentimente şi trăiri, iar interacţiunea în sine îl face pe om să-şi dorească să ofere, nu numai să primească.
Prin comunicare oamenii află ce-şi doresc unul de la celălalt şi învăţa să se cunoască şi să renunţe la propriile plăceri. Comunicarea este modul în care transmitem informaţiile despre noi, ideile care ne caracterizează şi emoţiile pe care le trăim. Când interacţionăm, dorim să ne creăm o imagine favorabilă în faţă interlocutorului folosind diferite tehnici de comunicare (manipulare, persuasiune), însă de multe ori transmitem involuntar informaţii despre noi prin comunicarea non-verbală. Mark L. Knapp consideră că transmitem semnale nonverbale pentru a comunica cine suntem, pentru a arăta ce tip de relaţii am stabilit cu ceilalţi, ce sentimente avem faţă de aceştia, pentru a-i influenţa şi pentru a înţelege mai bine ce vor ei să comunice. Felul în care privim, atingem interlocutorul, sau poziţia pe care o adoptăm trădează dorinţele noastre şi oferă informaţii despre relaţiile pe care dorim să le stabilim. Arta seducției fără cuvinte are la bază, pe lângă cele cinci simţuri, flerul, intuiţia sau capacitatea de a percepe lucrurile prin cel de-al şaselea simţ. Primul şi cel mai important secret pentru înţelegerea corectă a oricărui gest erotic este sinceritatea, cât mai frapantă, faţă de ţine însăţi.
Erotismul îmbină în acelaşi timp elementele de dorinţă carnală, de comuniune emoţională şi spirituală (dragoste) şi de joc. Ultimul punct arată că erotismul este şi o problemă de regizare. A flirta înseamnă în mare parte a te juca, cu o mişcare să te apropii, cu alta să te sustragi, apoi să rezişti şi, în cele din urmă, să cedezi.
Corpul uman vorbeşte şi în mod constant ne evaluăm unii pe alţii în funcţie de mesajele pe care le transmitem în viaţă cotidiană. Din curiozitate analizăm zilnic numeroase persoane chiar şi pe stradă, căutând conştient sau inconştient persoane atrăgătoare, interesante care se potrivesc modelului de partener ideal. Martin Lloyd-Elliott consideră că interesul faţă de cei din jur este influenţat de numeroşi factori, printre care sănătatea fizică şi cea mentală. Sexul reprezintă o motivaţie importantă în vieţile noastre şi încercam să transmitem semnale corecte pentru că cei din jur să înţeleagă ce ne dorim. Succesele obţinute în relaţiile sexuale cu membrii sexului opus depind în mod nemijlocit de priceperea transmiterii semnalelor de atracţie fizică şi de recunoaştere a celor retrimise lor. Subconştientul are un rol important în descifrarea semnalelor, el influenţează şi controlează reacţiile sexuale: dorinţă, repulsia, excitaţia, lipsă de interes.
Deducţiile cu caracter sexual se bazează pe caracteristici sexuale primare şi secundare.Caracteristicile sexuale primare ale bărbaţilor şi femeilor sunt cele legate de organele genitale, iar caracteristicile secundare sunt cele care nu au rol de procreere şi permit bărbaţilor şi femeilor să îşi evalueze gradul de compatibilitate că partener. În acesta categorie se încadrează aspectul fizic (corpul mare şi musculos în cazul bărbaţilor, vocea profundă, părul facial, părul de pe piept; iar în cazul femeilor, sânii, o centură pelviană mai mare şi un depozit de grăsime mai mare pe coapse şi fund). La primă vedere, în lipsă unor alte informaţii, bărbaţii observă sânii mari şi îi consideră atrăgători, la fel şi în cazul siluetei de tip clepsidră şi a formelor bine conturate. Atributele fizice considerate atrăgătoare sunt diferite de la o cultură la alta. De asemenea perioada istorică a influenţat criteriile frumuseţii.
O cercetare ştiinţifică a lui David Buss a încercat să determine ceea ce caută bărbaţii şi femeile la partenerii lor. S-a demonstrat că bărbaţii preferă femeile tinere cu forme bine conturate şi piele fină. Femeile aşteaptă de la partenerul lor siguranţă materială. David Buss consideră că aceste cerințe au o logică evolutivă: bărbații vor o femeie care să le ofere copii sănătoşi şi care să fie capabilă să-i crească, iar femeile la rândul lor vor siguranţă materială pentru a le oferi copiilor protecţie. Un alt aspect analizat de Buss este acela al dorinţelor versatile ale femeii. Dacă o femeie găseşte partenerul potrivit care-i oferă siguranţă materială de care vorbeam, în scurt timp va căuta un alt partener, total diferit de primul. Pe de altă parte, bărbaţii sunt atraşi de femeile care au atributele fizice pe care ei le caută. Însă simplă atracţie nu va dură foarte mult dacă femeia nu-şi arată disponibilitatea şi interesul. Un exemplu elocvent al epocii moderne este Marilyn Monroe, o femeie foarte atrăgătoare care ştia să-şi pună în valoare corpul şi frumuseţea. Gingăşia şi disponibilitatea ei o făceau atât de dezirabilă pentru majoritatea bărbaţilor. Bărbatul mai degrabă va căuta o femeie mai puţin atrăgătoare, dar disponibilă, decât o frumuseţe de gheaţă. Frământările privind aspectul fizic există dintotdeauna în relaţiile interpersonale. Ce-şi doresc femeile?Ce-şi doresc bărbaţii? Lucrurile sunt subiective şi relative, este greu să stabilim o regulă de bază. Sunt totuşi câteva aspecte de care trebuie să ţinem cont, aşa cum Martin Lloyd-Elliott ne sugerează: este important pentru un bărbat să fie îngrijit (igiena personală, respiraţie), să fie galant şi să asculte şi opinia potenţialei partenere. De asemenea este vital că un bărbat să aibă simţul măsurii în ceea ce priveşte consumul de alcool şi privitul în decolteu. Femeile sunt atrase şi de abilităţile bărbaţilor. „Femeile vor bărbaţi sufletisti, pasionali, energici, şi cu o strălucire aparte în ochi care promite o viaţă intensă, trepidantă. Atunci când bărbaţii şi-au descoperit misiunea, ei dau dovadă de curaj, convingere şi competenţă şi se simţ foarte vii, toate aceste aspecte influenţând capacitatea lor sexuală. Ei se simţ sexy, şi dacă se simt sexy, vor fi sexy”, a concluzionat Elliott. Ne arătăm disponibilitatea sexuală în mai multe moduri, prin intermediul hainelor pe care le purtăm, modul în care o facem şi atitudinea pe care o adoptăm, expresia faciala, mesajele verbale pe care le transmitem. Femeile se îmbrăca elegant, îşi aranjează părul, se parfumează, se machiază, în timp ce bărbaţii acordă o atenţie deosebită tunsorii la modă, hainelor de firmă, maşinilor puternice, caselor în zonă centrală. Astăzi potenţa sexuală se uneşte în semnificaţii cu potenţa financiară, şi bărbaţii, în principal, doresc să arate acest lucru ostentativ.
Cum trecem la acţiune? Limbajul non-verbal are un rol important în iniţierea unei interacţiuni. Ideea că bărbaţii sunt cei care trec la acţiune este un mit şi mai degrabă o prejudecată. De cele mai multe ori femeile sunt cele care trimit primele semnale, care solicita subtil bărbatul de care este interesată. Un studiu publicat în 2003 sugerează că o femeie trimite unui bărbat numeroase semnale ale flirtului destinate să-l încurajeze să-şi scoată la iveală adevărată lui natură astfel încât ea să obţină mai multe informaţii în vederea alegerii partenerului.5 Statisticile diferă dar majoritatea specialiştilor spun că ne ia între 90 de secunde şi 4 minute pentru a decide dacă ne pasionează cineva-şi oricât ne-ar plăcea să credem că totul porneşte de la această primă impresie, nu este chiar aşa.6 Peste 50% din mesajul pe care îl percepem de la cineva este din limbajul corpului, 38% din tonul, rapiditatea şi inflexiunile vocale şi doar 7% este format din cuvintele pe care le spune. Darwin spunea: „Curtarea este aproape întotdeauna o alegere a femeii”.
Georg Simmel (1911/1998, 95) spunea: „Cochetăriei îi este caracteristică privirea cu coada ochiului, cu capul pe jumătate întors. În această privire se află un refuz al sinelui, un refuz de care totuşi, este legată o fugitivă dăruire a sinelui, către care ţi se atrage atenţia- este drept, pentru o clipă -, deşi în acelaşi timp, simbolic, prin cealaltă direcţie a capului şi a corpului este subînţeles refuzul. Această privire nu poate dura fiziologic mai mult de câteva secunde, în aşa fel încât acordarea să presupune inevitabil şi întoarcerea sa în altă direcţie. Ea, privirea, are farmecul intimităţii, al tainei, care nu poate dura prea mult, şi din această cauză da şi nu se amestecă aici inseparabil.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu